România a fost nevoită, după aderarea la NATO, nu numai să se adapteze, dar să facă față și schimbărilor survenite în cadrul Alianței, a precizat Meleșcanu, comparând efortul Bucureștiului cu urcarea într-un tren în mers. „Am făcut efortul de a ne urca într-un tren care nu stătea într-o gară, care mergea și el și cunoaștea transformări foarte importante. Deci a fost un dublu efort. A trebuit să facem efortul să ne urcăm în tren, dar să și alergăm după el pentru a nu pierde tempo-ul”, a declarat directorul SIE, la conferința „Profilul României în NATO la 10 ani după integrare”, organizată la Parlament.
Prin urmare, prima lecție pe care NATO ar putea să o învețe de la România este capacitatea „de a se adapta din mers” și, mai ales, disponibilitatea manifestată în permanență „de a acționa și de a maximaliza eficiența acțiunii noastre în cadrul organizației”, a spus Meleșcanu.
Cea de-a doua lecție pe care NATO ar putea s-o învețe „foarte bine de la noi” ar fi „să internalizeze nevoile de securitate de pe frontierele sale exterioare cu aceeași seriozitate și promptitudine cu care România a internaționalizat nevoile de securitate ale Alianței ca actor global”, a explicat directorul SIE.
„Dacă noi am fost capabili să internalizăm nevoia de a participa cu forțe, cu trupe în locuri îndepărtate de patria mamă, eu cred că ar fi un lucru deosebit ca și NATO să învețe să internalizeze preocupările pe care România, ca și alte țări de frontieră, le are în regiune. De aceea, o adoptare rapidă a unui plan de contingență referitor la România, Bulgaria, Turcia, Grecia, țări care suntem în această zonă de turbulență ar fi probabil unul dintre cele mai importante obiective și idei pe care Alianța le-ar putea pune în aplicare”, a mai spus Meleșcanu.
Referitor la criza din Crimeea, Teodor Meleșcanu a precizat că reprezintă „un semnal de îngrjorare”, dar și „o indicație foarte clară” că Alianța trebuie să se gândească la modul în care se adaptează la noile sfidări la adresa securității.